загрузка...
Румунська мова

Румунська мова (58)

Fiu al cerului

... Câteodată îi părea că bolta cerească, atât de senină, nu este altceva decât, pur şi simplu, un balon albastru, roz sau argintiu etc. (cum vroia s-o vadă), o minge (noţiune terestră) pe care o putea arunca până unde dorea,.. iar ea se întorcea mereu la el. Nu-i plăceau norii cenuşii ce acopereau, noaptea, cerul cu toate stelele. În unele momente de reverie avea senzaţia că ele (stelele) sunt foarte aproape, dincolo de ceaţa subţire; le trimitea semnale cifrate în „graiul” lui şi aştepta ore întregi – nemişcat – vreun răspuns, de sus. Cele mai moderne ciberine până astăzi încearcă să le decodifice, dar nu reuşesc. Poate nici nu tăinuiesc vreun mesaj anume, ci sunt, pur şi simplu, vocile nedefinite ale instinctelor neformalizate, necodificate încă…

Se simţea, deci, mai mult un fiu al cerului, decât al apei şi al nisipului ori lutului şi pietrei de pe fundul şi de la marginile mării. Primele picături de ploaie îl trezeau din somnolenţă; începea să salte peste valuri, să prindă orice strop ca pe un semnal al marelui ocean de sus. Se cufunda, însă, foarte desperat când îşi dădea seama că cerul vorbeşte nu cu el, ci cu apa, cu pământul, cu copacii uscaţi de pe mal care, în urma ploii, înfrunzeau şi înfloreau peste noapte, cu iarba ce începea să crească din piatra risipită.

Odată a văzut cum cade o stea, a sărit s-o prindă. Parcă i-a rămas ceva din ultima ei ardere înecată în mare. Dar lumina a dispărut şi el a pornit să alerge nebun şi să prindă alte stele ce se înecau în străfunduri. Cineva, însă, i le fura de fiecare dată, chiar de sub aripi şi le împingea spre adâncuri tot mai mari, iar de acolo le azvârlea iarăşi pe cer, foarte departe.

Noaptea, şi ea ca un balon negru, de data aceasta avea nişte mâini destul de lungi ca să ajungă mai repede decât el la fiecare astru cât de cât strălucitor…

Cu timpul multe au început să nu-i placă. Nu înţelegea de ce semenii lui cei mari trebuiau numaidecât să-i înghită pe nişte peştişori minusculi. De ce nu-i lasă să mai crească. Îi era necaz nu numai pe rechini, balene, dar şi pe cei care semănau atât de mult cu el… Se simţea singur, era frate numai cu stelele pe care nici de cum nu le putea prinde în vâltoarea valurilor.

… Cu timpul, însă, s-a pomenit că prinde şi el peştişori, se joacă cu ei, ţinându-i între dinţi, apoi… Nu-i înghiţea, nu putea să facă acest lucru (poate din simplul motiv că nu-i era foame – n. red.), ci, până la urmă, îi slobozea în valuri. O singură dată a avut ghinionul de a scăpa pe gât un peştişor auriu – cel mai frumos dintre toţi… Dar, s-a zbenguit, a sărit în sus până când l-a eliberat. ....

 

Grigore Bostan
Fragment din capitolul „Delfinul” (romanul SF „O evadare din Eternă”)
 
468 cuvinte

Legea-i capul la toate

Fie că eşti bogat sau sărac, muncitor de rând sau funcţionar guvernamental, sportiv renumit, general sau femeie de casă – respectă legea. Despre aceasta se afirmă în documentul fundamental al statului nostru – Constituția Ucrainei.

Statul cere de la cetăţean doar strictul necesar. Nu pentru sine, ci pentru ca să asigure drepturi, libertăţi, viaţă demnă tuturor cetăţenilor săi, să le apere interesele. Nu întâmplător drepturile şi obligaţiile stau în acelaşi rând. Ele sunt indisolubil legate! Dreptul generează îndatoriri, iar îndatoririle bine exercitate dau posibilitatea să se realizeze şi să se afirme mai plenar drepturile. Bunăoară, în articolul douăzeci și șapte al Constituției Ucrainei se subliniază: „Fiecare om are dreptul său inalienabil la viaţă”. Aceasta înseamnă că statul are datoria de a apăra prin toate mijloacele sale viaţa şi securitatea cetăţenilor. Însă, totodată, aceasta este şi obligaţia fiecărui cetăţean! Iată ce se spune în articolul șaizeci și opt: „Fiecare este obligat să respecte cu stricteţe prevederile Constituţiei Ucrainei şi legile Ucrainei, să nu atenteze la drepturile şi libertăţile, demnitatea şi onoarea altor cetăţeni. Necunoaşterea legilor nu scuteşte de răspundere juridică.”

Dar oare fiecare om, cu atât mai mult cel cu puţină ştiinţă de carte, împovărat de grijile şi nevoile sale cotidiene, poate cunoaşte toate legile? Trebuie să spunem deschis: nu poate. Atunci ce-i de făcut? Problema este complicată şi, totodată, simplă. Am vorbit deja despre valorile general-umane, despre bine şi rău. Nu-i greu deloc să memorizăm cele zece porunci ale lui Dumnezeu, între care sunt: porunca a patra – „cinsteşte pe tatăl şi mamă-ta”, porunca a cincea – „nu ucide”, porunca a şaptea – „nu fura”, porunca a opta – „nu mărturisi fals”. Mai pe scurt, se poate spune în felul următor: nu face şi nu dori altcuiva ceea ce nu-ţi doreşti ţie. Apropiate de poruncile Domnului sunt şi cerinţele morale ale altor religii mondiale. Este suficient să se respecte aceste porunci, pentru ca să nu se păşească pe o cale criminală.

În viaţă apar diferite situaţii, când omul trebuie să cu-noască o lege anumită, pentru ca să nu sufere el însuşi şi să nu provoace daune altora. De exemplu, cea referitoare la moştenire sau la locuinţă. În asemenea cazuri urmează să vă consultaţi cu cei care cunosc legile – cu avocaţi şi jurişti. Şi numai clarificând totul în amănunt – veţi putea adopta o decizie judicioasă, echilibrată, veţi putea să vă apăraţi intere-sele şi drepturile voastre.

Din presă

388 Cuvinte

Ucraina

 Ucraina este destinaţia ideală pentru orice perioadă a anului. Aici poţi găsi practic orice îţi pofteşte inima: munţi pitoreşti, măreţia cărora îţi stăpâneşte sufletul încât pierzi noţiunea realităţii, plaje splendide cu cel mai fin nisip, sau prundiş, trasee extreme şi tratamente moderne de calitate înaltă, precum şi monumente de arhitectură din cele mai interesante. Unele locuri de pe teritoriul Ucrainei actuale erau din cele mai vechi timpuri preferate de oameni bogaţi şi faimoşi.

Capitala Ucrainei, Kievul, este considerată a fi unul din cele mai frumoase oraşe din lume. Numeroasele monumente de arhitectură, ca de exemplu: rămăşiţele Porţilor de aur, Catedrala Sofia, Lavra Pecerskă, Biserica Spasului de pe Berestov, precum şi mereu aglomeratul Hreşciatik, principala stradă a capitalei, cartierele vechi ale oraşului, numeroasele teatre şi muzee, lasă turiştilor o impresie de neuitat.

Arhitectura monumentelor istorice ale Kievului se caracterizează prin combinaţia de stiluri, ceea ce îi redă un specific aparte. Printre cele mai însemnate atracţii arhitecturale ale Kievului se numără construcţiile perioadei de domnie a lui Iaroslav Înţeleptul, care pot fi admirate şi astăzi. Deasemenea, prin Kiev vă va aduce o deosebită plăcere plimbările prin parcul Lipki.

Dar să nu uităm și de celelalte orașe ale Ucrainei...

Odesa – în care oamenii sunt deschişi la suflet şi binevoitori, iar soarele încălzeşte nu doar trupul, dar şi sufletul. Odesa, fiind situată pe malul Mării Negre, este cel mai vioi oraş din sudul Ucrainei. Partea centrală a oraşului este reprezentată de clădiri caracteristice clasicismului.„Oraşul cu aromă de cafea“, cum este deseori numit Lvovul, reprezintă un adevărat tărâm al intrigilor istorice şi culturale ale epocilor şi, în primul rând, povestea tuturor curentelor religioase, reprezentată prin numeroasele catedrale şi biserici, unde reprezentanţi ai diferitor confesiuni îşi găsesc împăcarea şi consolarea. Atracţiile Ucrainei, concentrate în Lvov, poartă un caracter cu totul deosebit faţă de cele din Kiev. Aici domină un alt stil al arhitecturii, iar străzile oraşului amintesc mai mult de oraşele vechi din Europa.

Din presă

 

319 cuvinte

Сторінка 12 з 12
 
Виктор Новосад на сервере Стихи.ру
загрузка...
« Освітній портал »   2013 р.